Beatrice Margărit se trezi pe la
miezul nopţii incomodată de un corp ciudat care era întins alăturea de dânsa,
la marginea patului, şi care scotea nişte zgomote stranii, imposibil de
asemănat cu zgomotele obişnuite. Dacă la început se chircise de frică în colţul
opus, sperând să fie doar o farsă a minţii, cu timpul descoperi că obiectul
semăna mai curând cu o fiinţă de dimensiunea unui copil, ceea ce avu darul s-o
mai liniştească. Nu-i era deloc clar cum ajunsese acolo, în patul ei, motiv
pentru care îşi luase inima în dinţi şi, aplecându-se peste corpul acela,
aprinse lumina. Corpul aparţinea unei mogâldeţe caricaturale, cu pielea
solzoasă, de culoarea smaraldului, având capul mare şi ochii imenşi, aşa cum
mai văzuse doar în filmele S.F cu extratereştri.
- Eu
sunt Quanki 1! desluşi din ochii
arătării, care păreau să se fi conectat la
mintea ei. Am mai fost cu tine de câteva ori până acum, însă am preferat
să nu ştii înainte de a părăsi Tera ! Quanki te iubeşte ! Quanki
nu-ţi face rău ! Quanki vrea să te ia cu dânsul !
Cuvintele creaturii, în acest
misterios dialog al minţilor, o învăluiesc inexorabil, o ameţesc ca o băutură
divină, o eliberează de toate spaimele şi o împing în braţele lui cu o forţă
greu de înfrânt.
- Doamne, Quanki 1, dar
unde ţi-i…
Creatura scoase din piept ceva
în genul unui oftat.
- Quanki este
deja în mintea ta ! Nu-ţi ajunge că Quanki este acolo ?
- Nu, iubitule, la noi pe Tera asta se numeşte
perversiune. Dragoste înseamnă să cobori mai jos !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu