sâmbătă, 8 septembrie 2012

Infatilocraţia sau dictatura turmei




     


     Noi, românii, la 100 de ani de la ieşirea din evul mediu, procopsiţi între timp cu două războaie mondiale şi o dictatură, suntem, pradoxal, încă în faza copilăriei inconştiente şi infantile, o populaţie copleşită de povara istoriei, dezorientată şi resemnată, cu reflexe suicidale. Se spune că o naţie se judecă după calitatea membrilor ei ( elita ) şi nu după… cantitatea necalitativă a acesteia ( turma ). Când cantitatea necalitativă predomină asupra calităţii, cum se întîmplă la noi, organismul social reacţionează instinctiv şi haotic, animalic, adesea chiar împotriva raţiunii sale de a fi. Experienţa ultimilor ani ne arată că raportul acesta primejdios nu numai că se menţine, dar el se amplifică şi capătă dimensiuni de neînchipuit. Capacitatea ( modus-ul vivendi ) de a alege, de a discerne, de a intui, de a conveţui ( înăuntru sau în afară ) este alterată constant de efectul pervers al defectelor noastre, moştenite ori dobândite, precum trufia, avariţia, desfrânarea, lăcomia, lenea, mânia, egoismul, linguşeala, mercantilismul, neglijenţa, îngînfarea, aroganţa, sentimentul inferiorităţii, minciuna, capriciul, încăpăţânarea, negarea, răzbunarea, ambiţia prostească, exagerarea, ambiguitatea, viclenia, gelozia, invidia, obsesia, dependenţa, laşitatea, frica, dominarea, agresivitatea, trădarea, bârfa, prostia, ipocrizia, beţia, lichelismul, mitocănia, duplicitatea, grosolănia, superstiţia, milogeala, neînfrânarea, rigiditatea, insistenţa, răutatea, perversitatea, intoleranţa, pornirea animalică, libertinajul, răbufnirea, crima, hoţia, slăbiciunea, lehamitea, suficienţa, renchiuna, habotnicia, indecenţa, delăsarea, lipsa recunoştinţei, împroşcarea cu noroi, târnosirea, prefăcătoria, făţărnicia, calomierea, patima, bălăcărirea, etc. Într-un asemenea mediu toxic, corosiv, în care adevăratele valori ale naţiei n-au nicio şansă de supraveţuire, au apărut şi proliferat falsele elite, ipochimenii, nonvalorile, găştile de streptocopi şi stafilococi care ataca organismul social din interior, provocându-i septicemia. Uzurparea rolului elitelor naturale în numele turmei tembele, uşor excitabile la cârnaţi şi bere, a condus inevitabil la inversarea scării valorilor, adică la întronarea infantilismului şi imposturii ca virtuţi naţionale în dispreţul instrucţiei, culturii sau artei, lăsate de izbelişte. Reflexul feudal, prezent încă în cromozomul naţiei, de reinstaurare a dictaturii banului, cu care se poate cumpăra orice, sau de valorizare a individului după numărul de hectare, propietăţi, bunuri, moşii purtătoare de titlu nobiliar sau de rang, revine şi se perpetuează cu brutalitate, aruncându-ne cu sute de ani în urmă. Grecescul „demokratia” ( demos-popor, kratia- putere ) este pervertit prin aşezarea „demos”-ului înaintea „sophiei” (înţelepciunii ) din nevoia justificării unei legitimităţi inexistente...
   


Metempsihosis

 

Nicicând nu m-am regăsit  în oameni
sau cum s-or fi numind vietăţile astea
ridicate în două picioare –
Dintotdeauna  m-am simţit pasăre,
cu  mici întreruperi cât am fost măr
crescut dintr-un sâmbure,
apoi floare

Nicicând nu m-am regăsit în vorbe
sau cum s-or fi numind sunetele astea
cu ascuţiş de spin –
Dintotdeauna m-am simţit zumzet
cu mici întreruperi cât am fost salcie
la marginea cerului,
apoi crin

Nicicând nu m-am regăsit în moarte
sau cum s-o fi numind plecarea asta
cu sufletul din os.
Dintotdeauna m-am simţit cremene
cu mici întreruperi cât am fost fluture
în grădinile Semiramidei,
apoi chiparos

Uanitas




 
“...Pentru tine eu sunt un ateu;
pentru Dumnezeu sunt opozitia loiala..”.



V-aş da partea mea de lume
cu amândouă mâinile
doar pe un sâmbure.
Luaţi-o, fraţilor, şi îmbogăţiţi-vă
mie îmi ajunge lampa!