Cristian
Dima se sculase în dimineaţa aceea cu o durere îngrozitoare de cap şi îşi
blestemase soarta care-i hărăzise să se trezească în fiecare dimineaţă odată cu
cântatul cocoşilor şi să meargă la serviciu, unde trebuia să muncească pe
brânci până la lăsarea întunericului
pentru două sute de dolari amărâţi. Plecase cu gândul să se oprească la o farmacie
şi să-şi cumpere câteva capusule de algocalmin, singurul medicament la care-i
ceda durerea, fiindcă altfel, în starea de iritare în care se afla, s-ar fi
contrat din nou cu nesuferita aia grasă de la recepţie, pusă de conducere să-i
numere de o sută de ori pe zi, şi ar fi ieşit cu scandal. Singura farmacie
deschisă la ora aceea matinală era farmacia « Magnolia » de pe
bulevard, unde servea mandame Rose de
Vichy, o franţuzoaică bătrână şi fandosită, care emigrase din Franţa pentru a
se căsători cu un român mai tânăr cu patruzeci de ani.
- Bună dimineaţa, Madame de Vichy !
-
Bonjuour, Mon Seigneur !îi răspunse aceasta acrită. Cu ce să vă
servesc ?
- Cu câteva tablete de algocalmin, s’il vous
plait !
-
Algocalminul se dă de ieri numai cu reţetă !
Cristian
Dima rămase o clipă perplex.
- Ieri
nu mă durea capul, Madame ! bâigui într-un târziu. Dacă aş fi ştiut că
astăzi mă voi trezi cu această dementă durere de cap, vă asigur că aş fi făcut
rost de reţetă ! Dar n-am ştiut,
Madame !
- Omul trebuie să fie prevăzător, mon cher
ami ! Mai ales în România, adăugă ea cu subînţeles, unde legile se schimbă comme
les chaussettes ! Je regrette, monsieur ! Nu pot să vă eliberez
algocalmin fără reţetă ! N’est pas possible ! Uite ordinul semnat de
Cseke Attila !
- Le
diable, Madame, se enervă Dima zgâlţâind tejgheaua de sticlă, apoi apucând-o de
gât, je suis fou si vous ne me donnez pas un Algocalmin sau cum dracu’ s-o mai
fi zicând pe limba voastră !
-
Monsieur ! Monsieur, s’il vous plait ! mai apucă să articuleze femeia
înainte de a se prăbuşi fără suflare la pământ. Pas de ma faute ! Pas de
ma faute ! Pas…
În timp
ce poliţistul îi punea cătuşele, Cristian Dima, se zbătea cu furie urlând şi
delirând spre uimirea şi deliciu mulţimii care se adunase în jurul lui ca la
bâlci.
- Un cal pentru un Algocalmin, monsieur Cseke
Attila !! Cum ai zis ? N’est pas possible, ha-ha-ha ! Dar ce-i
posibil în ţara asta, bre Gingis Khan ? Pas de droit, pas de
comprehension, pas de pilule, rien ! Să vă ia dracu’ pe toţi ! Au
revoir …
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu