Dragoş Fluieraş fusese ridicat de acasă cu noaptea în cap de o patrulă a
Poliţiei rutiere. Nu i se explicase motivul acelei reţineri intempestive, nici
necesitatea umilitoare de a i se pune cătuşele. Locuind la ultimul etaj al unei
clădiri din strada Crizantemelor, care nu avea lift, omul trebuise să îndure
privirile pezişe ale vecinilor, apoi pe cele ale trecătorilor, opriţi în număr
mare în staţia de autobuz. Unul din cei doi poliţişti, un tip înalt şi
ciolănos, cu mâinile ca nişte ţapine, îl îndesase fără menajamente în maşina de
serviciu, staţionată în mijlocul drumului cu girofarul pornit, ba chiar i se păruse,
în timp ce era aruncat pe bancheta din spate, că primise şi un ghiont în
coaste. Celălalt poliţist, mai mărunţel şi pirpiriu, se instalase la volan şi
se zgâia de acolo la el prin oglinda retrovizoare. Nu mult după aceea echipajul
Poliţiei oprise la intrarea din spatele Parchetului din Grozăveşti, unde era
aşteptat de câţiva civili, care fumau şi glumeau pe trepte.
-
Duceţi-l în biroul meu! ordonă unul dintre civili continuându-şi discuţia cu o
femeie tânără, fardată violent. Ştiţi unde, da?
Poliţiştii îl îmbrânciră în clădire, obligându-l să urce mai multe
scări, să coboare altele şi în cele din urmă să intre într-un birou minuscul,
cu aspect cazon, mobilat doar cu o masă, un dulap metalic şi două scaune.
Individul ciolănos îi desfăcu cătuşa de la mâna dreaptă, destul de brutal de
altfel, pe care o prinse apoi de ţeava unui calorifer.
Rămas singur, Dragoş Fluieraş, de profesie medic ginecolog, constatase
că poliţistul îl priponise de ţeava de jos a caloriferului, obligându-l să stea
răsucit şi cocoşat, într-un echilibru mai mult decât precar. Abia după vreo oră
auzise nişte paşi apropiindu-se şi răsuflă uşurat.
-
Procuror Ilie Cucoară! se prezentă civilul pe care-l văzuse mai înainte pe
scări, un bărbat între două vârste, durduliu, cu obrajii şi nasul de culoarea
vişinei putrede. Ai făcut-o lată, omule!
-
Poate îmi spuneţi şi mie ce am făcut! răspunse el cu o întrebare. Sunt un om
paşnic, la locul meu, îmi plătesc taxele către Stat şi respect legile ţării!
Procurorul rămase o clipă perplex,
privindu-l cu ochii holbaţi, dar în clipa următoare sări de pe scaun şi se
repezi asupra lui cu pumnii şi cu picioarele. Parcă înebunise. Nici măcar
sângele care începuse să ţâşnească din nasul şi din gura victimei nu fusese
îndeajuns ca să-i tempereze furia.
- Care va să zică, urlă el
ştergându-şi sudoarea de pe frunte, îţi plăteşti taxele la Stat, hai, dar de ce paştile
mătii violezi judecătoare? Ştii cine era judecătoarea pe care ai violată ieri
seară? Îţi spun eu, canalie! Era nevastă-mea!!!
Dragoş Fluieraş, aflat la pământ şi apărându-se cu singura mână liberă,
negă cu înverşunare.
-
N-am violat pe nimeni, domnule procuror, sunt medic ginecolog! Toată ziua mă
uit doar în ...
- Eşti şi pervers, pe deasupra! Lasă că-ţi
scot eu toate perversiunile din cap! Poţi dovedi unde ai fost aseară?
-
Cum să nu pot? Am martori cel puţin cincizeci de familii?
- De
ce nu cinci sute?
-
Fiindcă atâtea familii au fost la onomastica medicului-şef!
Procurorul se aşeză pe scaun şi-şi aprinse o ţigară.
- Mă
provoci...mă provoci ca să scapi basma curată, nu-i aşa? Vrei să-mi demonstrezi
că ai luat-o razna!
-
Nici gând, domnule procuror. Sunt încă în deplinătatea tuturor facultăţilor
mentale!
-
Cum te numeşti?
-
Dragoş Fluieraş.
- Cu
ce te ocupi?
-
Sunt medic ginecolog la
Spitalul de Urgenţă Grozăveşti.
-
Probabil că eşti şi căsătorit, ai şi copii şi, de ce nu, mergi duminica la
biserică?
- La
biserică nu mă prea duc, recunoscu Fluieraş domol, dar în rest aveţi ...
Procurorul strivi ţigara în scrumieră cu nervozitate.
-
Cred că până la urmă am să te împuşc!
- Nu
m-aş mira după cele întâmplate!
-
Iată-te şi victimă!!!
-
Deocamdată nu aţi demonstrat nimic, domnule procuror! M-aţi luat de acasă ca pe
un borfaş, m-aţi legat de calorifer, m-aţi lovit şi insultat cât aţi putut, dar
n-aţi demonstrat încă nimic!
-
Încă...
-
Motiv pentru care, adăugă Fluieraş, nu mai răspund întrebărilor dvs. decât în
prezenţa unui avocat!
În
liniştea care se lăsase peste cuvintele lui Fluiersş se auzi deodată un tropăit
de paşi, înjurături şi proteste, urmate de o bătaie energică în uşă. Procurorul
Cucoară, obişnuit, se pare, cu asemenea scenete ridică ochii din dosarul aflat
pe birou.
-
Intră! zise.
Cei
doi poliţişti care îl ridicaseră de dimineaţă pe Fluieraş îşi făcură apariţia
ţinând imobilizat de mâini un bărbat îmbrăcat neglijent şi nebărberit, aflat
într-o stare de tensiune explozivă.
-
Permiteţi să raportez, domnule procuror! vorbi ciolănosul. Individul acesta s-a
prezentat la noi pretinzând că se numeşte Dragoş Fluieraş şi că, de fapt, el
este violatorul...
-
Pretinzând???
-
Ulterior l-am verificat şi...s-a confirmat că...
-
Dar ăsta cine e? întrebă procurorul derutat, arătând către celălalt Fluieraş.
De unde l-aţi săltat?
Poliţistul se scărpină în creştetul capului depăşit de situaţie.
-
Dumnealui locuieşte la nr. 51, iar ăsta, vis-a-vis, la nr. 51 bis! Problema a
apărut dintr-o coincidenţă de nume! Pe amândoi îi cheamă Fluieraş şi Dragoş!
- În
mandat ce scria ?
- Păi, nu ştiţi, urma să-l scrieţi?
- Şi
tu i-ai ridicat, aşa, fără mandat?
-
Numai pe primul, fiindcă al doilea s-a predat singur!
- Eşti un dobitoc! zbieră procurorul luându-se cu mâinile de cap. Ce-i spun eu
acum omului ăsta ?
Cei
doi poliţişti se priviră o clipă complice, apoi cel mai pirpiriu făcu un pas
înainte.
- Ca
de obicei, domnule procuror! A fost o eroare din greşeală...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu