„ ... Prietenia
unui deştept e mai de preţ decât prietenia tuturor proştilor...”
( Democrit )
Născut acum două milenii şi jumătate în
urmă ( 460 – 370 î.Hr.) în oraşul Abdera
din vechea Tracie, astăzi un
teritoriu pe care se află Bulgaria, părţi din Serbia, Grecia şi partea
europeană a Turciei, dintr-o famile de oameni bogaţi, marele filosof de mai
târziu are parte de o educaţie solidă, beneficiind de învăţăturile celor mai
iluştri profesori ai vremii, printre care şi un enigmatic mag persan, de
existenţa căruia este legată pasiunea sa pentru călătorii exotice. „... Eu – ne mărturiseşte Democrit – am cutreierat cea mai mare parte de pământ
pentru a cerceta ceea ce este mai departe şi am văzut cele mai multe ţări şi
laturi ale cerului, am ascultat cei mai mulţi filozofi, iar în demonstraţiile
şi construcţiile geometrice nu m-a întrecut nimeni ; nici chiar geometrii
Egiptului, printre care eu am peregrinat timp de cinci ani ca străin...”.
Luând contact cu diversele culturi orientale, necunoscute sau ignorate pur şi
simplu de greci, Democrit înţelege că
lumea nu începe şi nu sfârşeşte cu civilizaţia din care vine şi că pentru
cunoaşterea altor civilizaţii, apărute cu
mii de ani înaintea civilizaţiei sale, merita să-şi irosească întreaga
energie şi avere. Întors în Abdera după
ani şi ani de peregrinări se dedică cu pasiune scrisului şi cercetării, abordând aproape toate domenile artei şi
ştiinţei printre care matematica,
geometria, fizica, etica sau muzica graţie unei aplecări şi înţelepciuni
ieşite din comun. Opera sa vastă stârneşte invidii şi contestări din partea
unor filozofi de anvergură, precum Platon, care
cere să i se ardă cărţile şi care se
fereşte să-i pomenească numele în celebrele sale scrieri, sau Aristotel,
care îl citează destul de des, dar o face întotdeauna părtinitor şi critic,
deşi se formase ca om de ştiinţă studiindu-i operele. Pe seama lui Democrit au
circulat o sumedenie de zvonuri în legătură cu plagierea unor teorii filozofice orientale, practicarea alchimiei ori a autoflagelării.
Tertulian, de pildă, susţine că şi-ar fi provocat
orbirea din cauza unui impuls necontrolat şi anume acela de a poseda toate
femeiile pe care le vedea, Plutarh, dimpotrivă, pune autoflagelarea pe seama
dorinţei de a filozofa nestingherit, iar Cicero, cel mai aproape de adevăr, o
atribuie vârstei : „ ... nemaiputând să
deosebească albul de negru el deosebea binele de rău...”. Se spune că
locuitorii din Adberă au vrut să afle dacă Democrit, care trăia într-o peşteră
la marginea oraşului, era orb sau nu
şi pentru aceasta s-au deghizat în chipul cel mai înspăimântător cu putinţă.
L-au găsit pe filozof citind şi disecând animale, iar la vederea lor s-a amuzat
teribil.
Într-o
vreme când filosofii mai credeau că Pământul era singura entitate creată de zei
pentru oameni, un fel de centru al Universului, în jurul căruia se învârteau
stelele, Luna şi Soarele, Democrit postulează teoria lumilor infinite rezltate din combinaţiile ineluctibile ale unor
particule materiale, invizibile şi indivizibile, fără început şi sfârşit,
asemănătoare cu lucrurile din lumea reală, denumite atomi, fiind considerat părintele materialismului în ştiinţă.
Potrivit teoriei lui Democrit, care avea să chinuiască spiritul uman până în
zilele noastre, nu există altceva decât atomi şi spaţiul gol... şi nimic nu se întâmplă
din întâmplare, ci totul dintr-un temei şi acesta cu necesitate. Democrit
aplică teoria materialistă asupra sufletului
şi asupra eticii sale eudaimoniste (
grecescul eudaimonia însemnând fericire, noroc, desăvârşire, destin măreţ ).
Opera marelui filozof n-a supraveţuit decât fragmentar trecerii timpului, în
schimb un număr foarte mare şi inegalabil de maxime au ajuns până la noi,
surprinzând prin actualitatea şi valabilitate lor şi după aproape trei milenii
:
„ ... Când uiţi de propriile defecte devii mândru
...”
„... Căutăm
binele fără să-l găsim vreodată, în schimb găsim răul fără să-l căutăm
...”
„ ... Caracteristica libertăţii este dreptul de a
vorbi deschis ...”
„ ... Uitarea
defectelor proprii dă naştere la îndrăzneală ...”
„... Speranţa unui câştig ruşinos este începutul
pagubei ...”
„ ... Viaţa
printre străini te învaţă cumpătarea, căci fiertura de orz şi culcuşul de paie
sunt leacurile cele mai dulci împotriva foamei şi a oboselii ...”
„ ... Pentru cei fără minte este mai bine să fie
conduşi decât să conducă ...”
„ ... Medicina
vindecă bolile corpului, iar filozofia liberează sufletul de patimi ...”
„... Când cineva depăşeşte măsura, lucrurile cele
mai plăcute devin cele mai nesuferite ... „
„ ... Natura
şi educaţia sunt asemănătoare, căci educaţia transformă pe om şi, prin această
transformare, crează natura... „
„ ... Chiar când eşti singur nu vorbi şi nu face
nimic rău, învaţă să te ruşinezi mai mult de tine decât de alţii ...”
„ ... Remuşcarea
lăsată de faptele de ruşine este mântuitea vieţii... „
„ ... Este înţelept nu acel care e preocupat de
ceea ce-i lipseşte, ci acel care se bucură de ceea ce are ... „
„ ... Cuvântul
este o umbră a faptei ... „
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu