„ ... Anumite lucruri sunt imposibil de cunoscut.
Dar este imposibil de aflat care sunt acestea...”
( Marphy )
„... Cel care este stăpânul minţii sale este
stăpânul Universului...” spune Confucius pornind de la ideea că omul este parte a tot ceea ce există şi
înglobează la scara aceasta de particulă însuşirile
întregului , care are câteva însuşiri fundamentale: ordinea, armonia, ritmicitatea şi diversitatea. Omul dobândeşte
conştiinţa acestor însuşiri, existente în dânsul, prin instrucţie, urmând
exemplul predecesorilor, adică învăţând, observând şi ascultând. Rostul
învăţăturii este acela de a cultiva în om însuşiruile Universului raportate la
nevoile sale: ordinea, dreptatea, bunătatea, omenia, loialitatea, curajul,
sinceritatea, armonia, supunerea şi respectul faţă de stat, de cer, de
înţelepţi, de părinţi, de morţi sau de de ierarhia socială. „ ... Natura ne aseamănă, educaţia ne deosebeşte...”,
adaugă el punând accentul pe instrucţie
şi tradiţie, dar şi pe modestie care „...este
fundaţia solidă a tuturor virtuţilor...”
Născut
cu 500 de ani î.Hr., fără să se remarce în mod deosebit sau să se ridice la
nivelul înţelepţilor vremii, Confucius devine cu adevărat cunoscut şi apreciat
abia după moartea sa, survenită la 72 de ani, „confucianismul” impunându-se pentru scurt timp ca ideologie de
stat. Deşi acest curent tradiţional are încă mulţi adepţi, el a fost abandonat
definitiv de revoluţionarii comunişti, considerându-l
o piedică în calea deschiderii Chinei către lume. Dar răspunsul lui Confucius, de o simplitate copleşitoare, îi
precede şi pe comunişti şi pe detractorii săi dintotdeauna: „... Fericirea aparţine celor care ştiu să o facă
să aştepte...”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu